From mocăi.
mocăit m or n (feminine singular mocăită, masculine plural mocăiți, feminine and neuter plural mocăite)
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | mocăit | mocăită | mocăiți | mocăite | ||
definite | mocăitul | mocăita | mocăiții | mocăitele | |||
genitive/ dative |
indefinite | mocăit | mocăite | mocăiți | mocăite | ||
definite | mocăitului | mocăitei | mocăiților | mocăitelor |
mocăit (past participle of mocăi)