From mocăi.
mocăit m or n (feminine singular mocăită, masculine plural mocăiți, feminine and neuter plural mocăite)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | mocăit | mocăită | mocăiți | mocăite | |||
definite | mocăitul | mocăita | mocăiții | mocăitele | ||||
genitive- dative |
indefinite | mocăit | mocăite | mocăiți | mocăite | |||
definite | mocăitului | mocăitei | mocăiților | mocăitelor |
mocăit (past participle of mocăi)