From momiță.
a momița (third-person singular present momițez, past participle momițat) 1st conj.
infinitive | a momița | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | momițând | ||||||
past participle | momițat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | momițez | momițezi | momițează | momițăm | momițați | momițează | |
imperfect | momițam | momițai | momița | momițam | momițați | momițau | |
simple perfect | momițai | momițași | momiță | momițarăm | momițarăți | momițară | |
pluperfect | momițasem | momițaseși | momițase | momițaserăm | momițaserăți | momițaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să momițez | să momițezi | să momițeze | să momițăm | să momițați | să momițeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | momițează | momițați | |||||
negative | nu momița | nu momițați |