Borrowed from French monophysite.
monofizit m (plural monofiziți)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) monofizit | monofizitul | (niște) monofiziți | monofiziții |
genitive/dative | (unui) monofizit | monofizitului | (unor) monofiziți | monofiziților |
vocative | monofizitule | monofiziților |