monologa
monologa
monologa
Borrowed from French monologuer.
a monologa (third-person singular present monologhează, past participle monologat) 1st conj.
infinitive | a monologa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | monologând | ||||||
past participle | monologat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | monologhez | monologhezi | monologhează | monologăm | monologați | monologhează | |
imperfect | monologam | monologai | monologa | monologam | monologați | monologau | |
simple perfect | monologai | monologași | monologă | monologarăm | monologarăți | monologară | |
pluperfect | monologasem | monologaseși | monologase | monologaserăm | monologaserăți | monologaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să monologhez | să monologhezi | să monologheze | să monologăm | să monologați | să monologheze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | monologhează | monologați | |||||
negative | nu monologa | nu monologați |
monologa