a mormăi (third-person singular present mormăie, past participle mormăit) 4th conjugation
infinitive | a mormăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | mormăind | ||||||
past participle | mormăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | mormăi | mormăi | mormăie | mormăim | mormăiți | mormăie | |
imperfect | mormăiam | mormăiai | mormăia | mormăiam | mormăiați | mormăiau | |
simple perfect | mormăii | mormăiși | mormăi | mormăirăm | mormăirăți | mormăiră | |
pluperfect | mormăisem | mormăiseși | mormăise | mormăiserăm | mormăiserăți | mormăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să mormăi | să mormăi | să mormăie | să mormăim | să mormăiți | să mormăie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | mormăie | mormăiți | |||||
negative | nu mormăi | nu mormăiți |