mortifica
mortifica
mortificā
mortifica
Borrowed from French mortifier. Equivalent to mort + -ifica.
a mortifica (third-person singular present mortifică, past participle mortificat) 1st conj.
infinitive | a mortifica | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | mortificând | ||||||
past participle | mortificat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | mortific | mortifici | mortifică | mortificăm | mortificați | mortifică | |
imperfect | mortificam | mortificai | mortifica | mortificam | mortificați | mortificau | |
simple perfect | mortificai | mortificași | mortifică | mortificarăm | mortificarăți | mortificară | |
pluperfect | mortificasem | mortificaseși | mortificase | mortificaserăm | mortificaserăți | mortificaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să mortific | să mortifici | să mortifice | să mortificăm | să mortificați | să mortifice | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | mortifică | mortificați | |||||
negative | nu mortifica | nu mortificați |
mortifica in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)
mortifica