Unknown. Starting from the dialectal variant form mucica, possibly from a Vulgar Latin root *muticāre, from Latin mutīre, a parallel formation of mussāre "to murmur" (compare Spanish amusgar, from *mussicāre). It may have referred to the growl of an animal before biting. Another etymology may be *muccicāre, from mucculare, from muccus, or from a crossing of muccus with morsicāre (compare Sicilian muzzicari, Neapolitan and Tarantino muzzecà, muzzecare, also Romanian murseca). [1] Compare Aromanian mushcu, mãshcu.
a mușca (third-person singular present mușcă, past participle mușcat) 1st conj.
| infinitive | a mușca | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | mușcând | ||||||
| past participle | mușcat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | mușc | muști | mușcă | mușcăm | mușcați | mușcă | |
| imperfect | mușcam | mușcai | mușca | mușcam | mușcați | mușcau | |
| simple perfect | mușcai | mușcași | mușcă | mușcarăm | mușcarăți | mușcară | |
| pluperfect | mușcasem | mușcaseși | mușcase | mușcaserăm | mușcaserăți | mușcaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să mușc | să muști | să muște | să mușcăm | să mușcați | să muște | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | mușcă | mușcați | |||||
| negative | nu mușca | nu mușcați | |||||