a mucigăi (third-person singular present mucigăiește, past participle mucigăit) 4th conj.
infinitive | a mucigăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | mucigăind | ||||||
past participle | mucigăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | mucigăiesc | mucigăiești | mucigăiește | mucigăim | mucigăiți | mucigăiesc | |
imperfect | mucigăiam | mucigăiai | mucigăia | mucigăiam | mucigăiați | mucigăiau | |
simple perfect | mucigăii | mucigăiși | mucigăi | mucigăirăm | mucigăirăți | mucigăiră | |
pluperfect | mucigăisem | mucigăiseși | mucigăise | mucigăiserăm | mucigăiserăți | mucigăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să mucigăiesc | să mucigăiești | să mucigăiască | să mucigăim | să mucigăiți | să mucigăiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | mucigăiește | mucigăiți | |||||
negative | nu mucigăi | nu mucigăiți |