a mulțămi (third-person singular present mulțămește, past participle mulțămit) 4th conj.
infinitive | a mulțămi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | mulțămind | ||||||
past participle | mulțămit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | mulțămesc | mulțămești | mulțămește | mulțămim | mulțămiți | mulțămesc | |
imperfect | mulțămeam | mulțămeai | mulțămea | mulțămeam | mulțămeați | mulțămeau | |
simple perfect | mulțămii | mulțămiși | mulțămi | mulțămirăm | mulțămirăți | mulțămiră | |
pluperfect | mulțămisem | mulțămiseși | mulțămise | mulțămiserăm | mulțămiserăți | mulțămiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să mulțămesc | să mulțămești | să mulțămească | să mulțămim | să mulțămiți | să mulțămească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | mulțămește | mulțămiți | |||||
negative | nu mulțămi | nu mulțămiți |