From Early Medieval Latin mustācium (via its plural mustācia), ultimately from Ancient Greek. Compare Aromanian mustatsã.
mustață f (plural mustăți)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) mustață | mustața | (niște) mustăți | mustățile |
genitive/dative | (unei) mustăți | mustății | (unor) mustăți | mustăților |
vocative | mustață, mustațo | mustăților |