Inherited from Latin manēre, present active infinitive of maneō, from Proto-Indo-European *men- (“to stay, stand still”).
a mânea (third-person singular present mâne, past participle mas) 2nd conj.
infinitive | a mânea | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | mânând | ||||||
past participle | mas | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | mân | mâi | mâne | mânem | mâneți | mân | |
imperfect | mâneam | mâneai | mânea | mâneam | mâneați | mâneau | |
simple perfect | măsei | măseși | mase | maserăm | maserăți | maseră | |
pluperfect | măsesem | măseseși | măsese | măseserăm | măseserăți | măseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să mân | să mâi | să mână | să mânem | să mâneți | să mână | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | mâi | mâneți | |||||
negative | nu mânea | nu mâneți |