a măcăni (third-person singular present măcănie, past participle măcănit) 4th conj.
infinitive | a măcăni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | măcănind | ||||||
past participle | măcănit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | măcăn | măcăni | măcăne | măcănim | măcăniți | măcăn | |
imperfect | măcăneam | măcăneai | măcănea | măcăneam | măcăneați | măcăneau | |
simple perfect | măcănii | măcăniși | măcăni | măcănirăm | măcănirăți | măcăniră | |
pluperfect | măcănisem | măcăniseși | măcănise | măcăniserăm | măcăniserăți | măcăniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să măcăn | să măcăni | să măcănă | să măcănim | să măcăniți | să măcănă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | măcăne | măcăniți | |||||
negative | nu măcăni | nu măcăniți |