From mărgăritar + -el.
mărgăritărel n (plural mărgăritărele)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) mărgăritărel | mărgăritărelul | (niște) mărgăritărele | mărgăritărelele |
genitive/dative | (unui) mărgăritărel | mărgăritărelului | (unor) mărgăritărele | mărgăritărelelor |
vocative | mărgăritărelule | mărgăritărelelor |