From mărunt + -el, or less likely a Vulgar Latin *minūtellus. Compare Old Italian minutello, Sardinian minudeddu, Old French menuel, Spanish menudillo (Old Spanish menudiello).[1]
mărunțel m or n (feminine singular mărunțea or mărunțică, masculine plural mărunței, feminine and neuter plural mărunțele)
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | mărunțel | mărunțea mărunțică |
mărunței | mărunțele | ||
definite | mărunțelul | mărunțeaua mărunțica |
mărunțeii | mărunțelele | |||
genitive/ dative |
indefinite | mărunțel | mărunțele | mărunței | mărunțele | ||
definite | mărunțelului | mărunțelei | mărunțeilor | mărunțelelor |