Unknown.
a nărui (third-person singular present năruie, past participle năruit) 4th conj.
infinitive | a nărui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | năruind | ||||||
past participle | năruit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | nărui | nărui | năruie | năruim | năruiți | năruie | |
imperfect | năruiam | năruiai | năruia | năruiam | năruiați | năruiau | |
simple perfect | năruii | năruiși | nărui | năruirăm | năruirăți | năruiră | |
pluperfect | năruisem | năruiseși | năruise | năruiserăm | năruiserăți | năruiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să nărui | să nărui | să năruie | să năruim | să năruiți | să năruie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | năruie | năruiți | |||||
negative | nu nărui | nu năruiți |