Borrowed from Old Church Slavonic наскачетъ (naskačetŭ, “to jump onto, to seize upon”).
a născoci (third-person singular present născocește, past participle născocit) 4th conjugation
infinitive | a născoci | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | născocind | ||||||
past participle | născocit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | născocesc | născocești | născocește | născocim | născociți | născocesc | |
imperfect | născoceam | născoceai | născocea | născoceam | născoceați | născoceau | |
simple perfect | născocii | născociși | născoci | născocirăm | născocirăți | născociră | |
pluperfect | născocisem | născociseși | născocise | născociserăm | născociserăți | născociseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să născocesc | să născocești | să născocească | să născocim | să născociți | să născocească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | născocește | născociți | |||||
negative | nu născoci | nu născociți |