From ne- + îndurat. First attested in 1818.
neîndurat m or n (feminine singular neîndurată, masculine plural neîndurați, feminine and neuter plural neîndurate)
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | neîndurat | neîndurată | neîndurați | neîndurate | ||
definite | neînduratul | neîndurata | neîndurații | neînduratele | |||
genitive/ dative |
indefinite | neîndurat | neîndurate | neîndurați | neîndurate | ||
definite | neînduratului | neînduratei | neînduraților | neînduratelor |