From ne- + cuvântător.
necuvântător m or n (feminine singular necuvântătoare, masculine plural necuvântători, feminine and neuter plural necuvântătoare)
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | necuvântător | necuvântătoare | necuvântători | necuvântătoare | ||
definite | necuvântătorul | necuvântătoarea | necuvântătorii | necuvântătoarele | |||
genitive/ dative |
indefinite | necuvântător | necuvântătoare | necuvântători | necuvântătoare | ||
definite | necuvântătorului | necuvântătoarei | necuvântătorilor | necuvântătoarelor |