From ne- + cuvântător.
necuvântător m or n (feminine singular necuvântătoare, masculine plural necuvântători, feminine and neuter plural necuvântătoare)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | necuvântător | necuvântătoare | necuvântători | necuvântătoare | |||
definite | necuvântătorul | necuvântătoarea | necuvântătorii | necuvântătoarele | ||||
genitive- dative |
indefinite | necuvântător | necuvântătoare | necuvântători | necuvântătoare | |||
definite | necuvântătorului | necuvântătoarei | necuvântătorilor | necuvântătoarelor |