a nemeți (third-person singular present nemețește, past participle nemețit) 4th conj.
infinitive | a nemeți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | nemețind | ||||||
past participle | nemețit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | nemețesc | nemețești | nemețește | nemețim | nemețiți | nemețesc | |
imperfect | nemețeam | nemețeai | nemețea | nemețeam | nemețeați | nemețeau | |
simple perfect | nemeții | nemețiși | nemeți | nemețirăm | nemețirăți | nemețiră | |
pluperfect | nemețisem | nemețiseși | nemețise | nemețiserăm | nemețiserăți | nemețiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să nemețesc | să nemețești | să nemețească | să nemețim | să nemețiți | să nemețească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | nemețește | nemețiți | |||||
negative | nu nemeți | nu nemețiți |