a nemulțumi (third-person singular present nemulțumește, past participle nemulțumit) 4th conj.
infinitive | a nemulțumi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | nemulțumind | ||||||
past participle | nemulțumit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | nemulțumesc | nemulțumești | nemulțumește | nemulțumim | nemulțumiți | nemulțumesc | |
imperfect | nemulțumeam | nemulțumeai | nemulțumea | nemulțumeam | nemulțumeați | nemulțumeau | |
simple perfect | nemulțumii | nemulțumiși | nemulțumi | nemulțumirăm | nemulțumirăți | nemulțumiră | |
pluperfect | nemulțumisem | nemulțumiseși | nemulțumise | nemulțumiserăm | nemulțumiserăți | nemulțumiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să nemulțumesc | să nemulțumești | să nemulțumească | să nemulțumim | să nemulțumiți | să nemulțumească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | nemulțumește | nemulțumiți | |||||
negative | nu nemulțumi | nu nemulțumiți |