a nemulțămi (third-person singular present nemulțămește, past participle nemulțămit) 4th conj.
infinitive | a nemulțămi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | nemulțămind | ||||||
past participle | nemulțămit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | nemulțămesc | nemulțămești | nemulțămește | nemulțămim | nemulțămiți | nemulțămesc | |
imperfect | nemulțămeam | nemulțămeai | nemulțămea | nemulțămeam | nemulțămeați | nemulțămeau | |
simple perfect | nemulțămii | nemulțămiși | nemulțămi | nemulțămirăm | nemulțămirăți | nemulțămiră | |
pluperfect | nemulțămisem | nemulțămiseși | nemulțămise | nemulțămiserăm | nemulțămiserăți | nemulțămiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să nemulțămesc | să nemulțămești | să nemulțămească | să nemulțămim | să nemulțămiți | să nemulțămească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | nemulțămește | nemulțămiți | |||||
negative | nu nemulțămi | nu nemulțămiți |