a nesocoti (third-person singular present nesocotește, past participle nesocotit) 4th conj.
infinitive | a nesocoti | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | nesocotind | ||||||
past participle | nesocotit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | nesocotesc | nesocotești | nesocotește | nesocotim | nesocotiți | nesocotesc | |
imperfect | nesocoteam | nesocoteai | nesocotea | nesocoteam | nesocoteați | nesocoteau | |
simple perfect | nesocotii | nesocotiși | nesocoti | nesocotirăm | nesocotirăți | nesocotiră | |
pluperfect | nesocotisem | nesocotiseși | nesocotise | nesocotiserăm | nesocotiserăți | nesocotiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să nesocotesc | să nesocotești | să nesocotească | să nesocotim | să nesocotiți | să nesocotească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | nesocotește | nesocotiți | |||||
negative | nu nesocoti | nu nesocotiți |