From ne- + îndoielnic.
neîndoielnic m or n (feminine singular neîndoielnică, masculine plural neîndoielnici, feminine and neuter plural neîndoielnice)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative/ accusative |
indefinite | neîndoielnic | neîndoielnică | neîndoielnici | neîndoielnice | |||
definite | neîndoielnicul | neîndoielnica | neîndoielnicii | neîndoielnicele | ||||
genitive/ dative |
indefinite | neîndoielnic | neîndoielnice | neîndoielnici | neîndoielnice | |||
definite | neîndoielnicului | neîndoielnicei | neîndoielnicilor | neîndoielnicelor |