nitui
nituī
a nitui (third-person singular present nituiește, past participle nituit) 4th conj.
infinitive | a nitui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | nituind | ||||||
past participle | nituit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | nituiesc | nituiești | nituiește | nituim | nituiți | nituiesc | |
imperfect | nituiam | nituiai | nituia | nituiam | nituiați | nituiau | |
simple perfect | nituii | nituiși | nitui | nituirăm | nituirăți | nituiră | |
pluperfect | nituisem | nituiseși | nituise | nituiserăm | nituiserăți | nituiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să nituiesc | să nituiești | să nituiască | să nituim | să nituiți | să nituiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | nituiește | nituiți | |||||
negative | nu nitui | nu nituiți |