a noroci (third-person singular present norocește, past participle norocit) 4th conj.
infinitive | a noroci | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | norocind | ||||||
past participle | norocit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | norocesc | norocești | norocește | norocim | norociți | norocesc | |
imperfect | noroceam | noroceai | norocea | noroceam | noroceați | noroceau | |
simple perfect | norocii | norociși | noroci | norocirăm | norocirăți | norociră | |
pluperfect | norocisem | norociseși | norocise | norociserăm | norociserăți | norociseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să norocesc | să norocești | să norocească | să norocim | să norociți | să norocească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | norocește | norociți | |||||
negative | nu noroci | nu norociți |