nūtrīcā
Inherited from Latin nūtrīcāre. Compare Aromanian nutric, nutricari.
a nutrica (third-person singular present nutrică, past participle nutricat) 1st conjugation
infinitive | a nutrica | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | nutricând | ||||||
past participle | nutricat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | nutric | nutrici | nutrică | nutricăm | nutricați | nutrică | |
imperfect | nutricam | nutricai | nutrica | nutricam | nutricați | nutricau | |
simple perfect | nutricai | nutricași | nutrică | nutricarăm | nutricarăți | nutricară | |
pluperfect | nutricasem | nutricaseși | nutricase | nutricaserăm | nutricaserăți | nutricaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să nutric | să nutrici | să nutrice | să nutricăm | să nutricați | să nutrice | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | nutrică | nutricați | |||||
negative | nu nutrica | nu nutricați |