From năboi.
a năboi (third-person singular present năboiește, past participle năboit) 4th conjugation
infinitive | a năboi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | năboind | ||||||
past participle | năboit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | năboiesc | năboiești | năboiește | năboim | năboiți | năboiesc | |
imperfect | năboiam | năboiai | năboia | năboiam | năboiați | năboiau | |
simple perfect | năboii | năboiși | năboi | năboirăm | năboirăți | năboiră | |
pluperfect | năboisem | năboiseși | năboise | năboiserăm | năboiserăți | năboiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să năboiesc | să năboiești | să năboiască | să năboim | să năboiți | să năboiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | năboiește | năboiți | |||||
negative | nu năboi | nu năboiți |