a nădejdui (third-person singular present nădejduiește, past participle nădejduit) 4th conjugation
infinitive | a nădejdui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | nădejduind | ||||||
past participle | nădejduit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | nădejduiesc | nădejduiești | nădejduiește | nădejduim | nădejduiți | nădejduiesc | |
imperfect | nădejduiam | nădejduiai | nădejduia | nădejduiam | nădejduiați | nădejduiau | |
simple perfect | nădejduii | nădejduiși | nădejdui | nădejduirăm | nădejduirăți | nădejduiră | |
pluperfect | nădejduisem | nădejduiseși | nădejduise | nădejduiserăm | nădejduiserăți | nădejduiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să nădejduiesc | să nădejduiești | să nădejduiască | să nădejduim | să nădejduiți | să nădejduiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | nădejduiește | nădejduiți | |||||
negative | nu nădejdui | nu nădejduiți |