Indirectly from Latin lucire, comparable to the Romanian verb luci, or from Old Church Slavonic налоучити (nalučiti).
a năluci (third-person singular present nălucește, past participle nălucit) 4th conj.
infinitive | a năluci | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | nălucind | ||||||
past participle | nălucit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | nălucesc | nălucești | nălucește | nălucim | năluciți | nălucesc | |
imperfect | năluceam | năluceai | nălucea | năluceam | năluceați | năluceau | |
simple perfect | nălucii | năluciși | năluci | nălucirăm | nălucirăți | năluciră | |
pluperfect | nălucisem | năluciseși | nălucise | năluciserăm | năluciserăți | năluciseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să nălucesc | să nălucești | să nălucească | să nălucim | să năluciți | să nălucească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | nălucește | năluciți | |||||
negative | nu năluci | nu năluciți |
Forms of the noun nălucă.
năluci f