Borrowed from Bulgarian оцеря (ocerja).
a oțărî (third-person singular present oțărăște, past participle oțărît) 4th conj.
infinitive | a oțărî | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | oțărând | ||||||
past participle | oțărât | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | oțărăsc | oțărăști | oțărăște | oțărâm | oțărâți | oțărăsc | |
imperfect | oțăram | oțărai | oțăra | oțăram | oțărați | oțărau | |
simple perfect | oțărâi | oțărâși | oțărî | oțărârăm | oțărârăți | oțărâră | |
pluperfect | oțărâsem | oțărâseși | oțărâse | oțărâserăm | oțărâserăți | oțărâseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să oțărăsc | să oțărăști | să oțărască | să oțărâm | să oțărâți | să oțărască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | oțărăște | oțărâți | |||||
negative | nu oțărî | nu oțărâți |