a obiectifica (third-person singular present obiectifică, past participle obiectificat) 1st conjugation
infinitive | a obiectifica | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | obiectificând | ||||||
past participle | obiectificat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | obiectific | obiectifici | obiectifică | obiectificăm | obiectificați | obiectifică | |
imperfect | obiectificam | obiectificai | obiectifica | obiectificam | obiectificați | obiectificau | |
simple perfect | obiectificai | obiectificași | obiectifică | obiectificarăm | obiectificarăți | obiectificară | |
pluperfect | obiectificasem | obiectificaseși | obiectificase | obiectificaserăm | obiectificaserăți | obiectificaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să obiectific | să obiectifici | să obiectifice | să obiectificăm | să obiectificați | să obiectifice | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | obiectifică | obiectificați | |||||
negative | nu obiectifica | nu obiectificați |