oblīcī
Borrowed from Old Church Slavonic обличити (obličiti).
a oblici (third-person singular present oblicește, past participle oblicit) 4th conjugation
infinitive | a oblici | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | oblicind | ||||||
past participle | oblicit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | oblicesc | oblicești | oblicește | oblicim | obliciți | oblicesc | |
imperfect | obliceam | obliceai | oblicea | obliceam | obliceați | obliceau | |
simple perfect | oblicii | obliciși | oblici | oblicirăm | oblicirăți | obliciră | |
pluperfect | oblicisem | obliciseși | oblicise | obliciserăm | obliciserăți | obliciseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să oblicesc | să oblicești | să oblicească | să oblicim | să obliciți | să oblicească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | oblicește | obliciți | |||||
negative | nu oblici | nu obliciți |