obliterant
obliterant
Borrowed from French oblitérant.
obliterant m or n (feminine singular obliterantă, masculine plural obliteranți, feminine and neuter plural obliterante)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | obliterant | obliterantă | obliteranți | obliterante | |||
definite | obliterantul | obliteranta | obliteranții | obliterantele | ||||
genitive- dative |
indefinite | obliterant | obliterante | obliteranți | obliterante | |||
definite | obliterantului | obliterantei | obliteranților | obliterantelor |