From oblon.
a obloni (third-person singular present oblonește, past participle oblonit) 4th conjugation
infinitive | a obloni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | oblonind | ||||||
past participle | oblonit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | oblonesc | oblonești | oblonește | oblonim | obloniți | oblonesc | |
imperfect | obloneam | obloneai | oblonea | obloneam | obloneați | obloneau | |
simple perfect | oblonii | obloniși | obloni | oblonirăm | oblonirăți | obloniră | |
pluperfect | oblonisem | obloniseși | oblonise | obloniserăm | obloniserăți | obloniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să oblonesc | să oblonești | să oblonească | să oblonim | să obloniți | să oblonească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | oblonește | obloniți | |||||
negative | nu obloni | nu obloniți |