Borrowed from Old Church Slavonic обѧтрити (obętriti), from Proto-Slavic *obъjętriti, from *ob- + *jętriti.
a obrinti (third-person singular present obrintește, past participle obrintit) 4th conj.
infinitive | a obrinti | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | obrintind | ||||||
past participle | obrintit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | obrintesc | obrintești | obrintește | obrintim | obrintiți | obrintesc | |
imperfect | obrinteam | obrinteai | obrintea | obrinteam | obrinteați | obrinteau | |
simple perfect | obrintii | obrintiși | obrinti | obrintirăm | obrintirăți | obrintiră | |
pluperfect | obrintisem | obrintiseși | obrintise | obrintiserăm | obrintiserăți | obrintiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să obrintesc | să obrintești | să obrintească | să obrintim | să obrintiți | să obrintească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | obrintește | obrintiți | |||||
negative | nu obrinti | nu obrintiți |