From obraznic.
a obrăznici (third-person singular present obrăznicește, past participle obrăznicit) 4th conjugation
infinitive | a obrăznici | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | obrăznicind | ||||||
past participle | obrăznicit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | obrăznicesc | obrăznicești | obrăznicește | obrăznicim | obrăzniciți | obrăznicesc | |
imperfect | obrăzniceam | obrăzniceai | obrăznicea | obrăzniceam | obrăzniceați | obrăzniceau | |
simple perfect | obrăznicii | obrăzniciși | obrăznici | obrăznicirăm | obrăznicirăți | obrăzniciră | |
pluperfect | obrăznicisem | obrăzniciseși | obrăznicise | obrăzniciserăm | obrăzniciserăți | obrăzniciseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să obrăznicesc | să obrăznicești | să obrăznicească | să obrăznicim | să obrăzniciți | să obrăznicească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | obrăznicește | obrăzniciți | |||||
negative | nu obrăznici | nu obrăzniciți |