obstrua
obstrua
Borrowed from French obstruer.
a obstrua (third-person singular present obstruează, past participle obstruat) 1st conjugation
infinitive | a obstrua | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | obstruând | ||||||
past participle | obstruat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | obstruez | obstruezi | obstruează | obstruăm | obstruați | obstruează | |
imperfect | obstruam | obstruai | obstrua | obstruam | obstruați | obstruau | |
simple perfect | obstruai | obstruași | obstruă | obstruarăm | obstruarăți | obstruară | |
pluperfect | obstruasem | obstruaseși | obstruase | obstruaserăm | obstruaserăți | obstruaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să obstruez | să obstruezi | să obstrueze | să obstruăm | să obstruați | să obstrueze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | obstruează | obstruați | |||||
negative | nu obstrua | nu obstruați |