a ocări (third-person singular present ocărește, past participle ocărit) 4th conj.
infinitive | a ocări | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | ocărind | ||||||
past participle | ocărit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | ocăresc | ocărești | ocărește | ocărim | ocăriți | ocăresc | |
imperfect | ocăream | ocăreai | ocărea | ocăream | ocăreați | ocăreau | |
simple perfect | ocării | ocăriși | ocări | ocărirăm | ocărirăți | ocăriră | |
pluperfect | ocărisem | ocăriseși | ocărise | ocăriserăm | ocăriserăți | ocăriseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să ocăresc | să ocărești | să ocărească | să ocărim | să ocăriți | să ocărească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | ocărește | ocăriți | |||||
negative | nu ocări | nu ocăriți |