ochi
Inherited from Vulgar Latin oclus, from Latin oculus, from Proto-Italic *okelos, ultimately from Proto-Indo-European *h₃okʷ-, *h₃ekʷ- (“eye; to see”). Compare Italian occhio. Doublet of oculus, borrowed through French.
ochi m (plural ochi)
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | ochi | ochiul | ochi | ochii | |
genitive-dative | ochi | ochiului | ochi | ochilor | |
vocative | ochiule | ochilor |
From the above.
a ochi (third-person singular present ochește, past participle ochit) 4th conjugation
infinitive | a ochi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | ochind | ||||||
past participle | ochit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | ochesc | ochești | ochește | ochim | ochiți | ochesc | |
imperfect | ocheam | ocheai | ochea | ocheam | ocheați | ocheau | |
simple perfect | ochii | ochiși | ochi | ochirăm | ochirăți | ochiră | |
pluperfect | ochisem | ochiseși | ochise | ochiserăm | ochiserăți | ochiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să ochesc | să ochești | să ochească | să ochim | să ochiți | să ochească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | ochește | ochiți | |||||
negative | nu ochi | nu ochiți |