ocupa m or f by sense (plural ocupes)
See the etymology of the corresponding lemma form.
ocupa
ocupa
Borrowed from French occuper, Latin occupāre, present active infinitive of occupō. Cf. also apuca, which may be a doublet.
a ocupa (third-person singular present ocupă, past participle ocupat) 1st conj.
infinitive | a ocupa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | ocupând | ||||||
past participle | ocupat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | ocup | ocupi | ocupă | ocupăm | ocupați | ocupă | |
imperfect | ocupam | ocupai | ocupa | ocupam | ocupați | ocupau | |
simple perfect | ocupai | ocupași | ocupă | ocuparăm | ocuparăți | ocupară | |
pluperfect | ocupasem | ocupaseși | ocupase | ocupaserăm | ocupaserăți | ocupaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să ocup | să ocupi | să ocupe | să ocupăm | să ocupați | să ocupe | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | ocupă | ocupați | |||||
negative | nu ocupa | nu ocupați |
ocupa