ocărî

Borrowed from Proto-Slavic *okarati, *okoriti.

a ocărî (third-person singular present ocărăște, past participle ocărât) 4th conj.

1. to insult, abuse, curse, speak ill of

   Synonyms: înjura, insulta, jigni

   • 1885, Ion Luca Caragiale, Enormități:

     Să faci toată viața parte dintr-un partid și deodată să te superi și să începi a-l ocărî pentru că unii dintre mulțimea membrilor lui nu-ți mai plac d-tale, sau nu corespund vederilor d-tale etice, asta nu va să zică a face politică.

     To be a member of a party your entire life and to get suddenly offended and start to speak ill of it because you don't like a few of its members anymore, or because they don't align with your ethical views—that you cannot call doing politics.

• ocară