From oftică.
a oftica (third-person singular present oftică, past participle ofticat) 1st conj.
infinitive | a oftica | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | ofticând | ||||||
past participle | ofticat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | oftic | oftici | oftică | ofticăm | ofticați | oftică | |
imperfect | ofticam | ofticai | oftica | ofticam | ofticați | ofticau | |
simple perfect | ofticai | ofticași | oftică | ofticarăm | ofticarăți | ofticară | |
pluperfect | ofticasem | ofticaseși | ofticase | ofticaserăm | ofticaserăți | ofticaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să oftic | să oftici | să oftice | să ofticăm | să ofticați | să oftice | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | oftică | ofticați | |||||
negative | nu oftica | nu ofticați |