Borrowed from French oligocène.
oligocen n (plural oligoceni)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) oligocen | oligocenul | (niște) oligoceni | oligocenile |
genitive/dative | (unui) oligocen | oligocenului | (unor) oligoceni | oligocenilor |
vocative | oligocenule | oligocenilor |