omite
omite
omite
a omite (third-person singular present omite, past participle omis) 3rd conjugation
infinitive | a omite | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | omițând | ||||||
past participle | omis | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | omit | omiți | omite | omitem | omiteți | omit | |
imperfect | omiteam | omiteai | omitea | omiteam | omiteați | omiteau | |
simple perfect | omisei | omiseși | omise | omiserăm | omiserăți | omiseră | |
pluperfect | omisesem | omiseseși | omisese | omiseserăm | omiseserăți | omiseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să omit | să omiți | să omită | să omitem | să omiteți | să omită | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | omite | omiteți | |||||
negative | nu omite | nu omiteți |
omite