omologa
omologa
Borrowed from French homologuer.
a omologa (third-person singular present omologhează, past participle omologat) 1st conj.
infinitive | a omologa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | omologând | ||||||
past participle | omologat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | omologhez | omologhezi | omologhează | omologăm | omologați | omologhează | |
imperfect | omologam | omologai | omologa | omologam | omologați | omologau | |
simple perfect | omologai | omologași | omologă | omologarăm | omologarăți | omologară | |
pluperfect | omologasem | omologaseși | omologase | omologaserăm | omologaserăți | omologaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să omologhez | să omologhezi | să omologheze | să omologăm | să omologați | să omologheze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | omologhează | omologați | |||||
negative | nu omologa | nu omologați |