Borrowed from Old Church Slavonic оморити (omoriti), variant of оуморити (umoriti), from Proto-Slavic *umoriti. Compare Serbo-Croatian umoriti.
First attested in the 1500s, in the oldest Romanian texts.
a omorî (third-person singular present omoară, past participle omorât) 4th conj.
infinitive | a omorî | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | omorând | ||||||
past participle | omorât | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | omor | omori | omoară | omorâm | omorâți | omoară | |
imperfect | omoram | omorai | omora | omoram | omorați | omorau | |
simple perfect | omorâi | omorâși | omorî | omorârăm | omorârăți | omorâră | |
pluperfect | omorâsem | omorâseși | omorâse | omorâserăm | omorâserăți | omorâseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să omor | să omori | să omoare | să omorâm | să omorâți | să omoare | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | omoară | omorâți | |||||
negative | nu omorî | nu omorâți |