a orăcăi (third-person singular present orăcăie, past participle orăcăit) 4th conj.
infinitive | a orăcăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | orăcăind | ||||||
past participle | orăcăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | orăcăi | orăcăi | orăcăie | orăcăim | orăcăiți | orăcăie | |
imperfect | orăcăiam | orăcăiai | orăcăia | orăcăiam | orăcăiați | orăcăiau | |
simple perfect | orăcăii | orăcăiși | orăcăi | orăcăirăm | orăcăirăți | orăcăiră | |
pluperfect | orăcăisem | orăcăiseși | orăcăise | orăcăiserăm | orăcăiserăți | orăcăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să orăcăi | să orăcăi | să orăcăie | să orăcăim | să orăcăiți | să orăcăie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | orăcăie | orăcăiți | |||||
negative | nu orăcăi | nu orăcăiți |