Borrowed from Latin oratorius.
oratoriu m or n (feminine singular oratorie, plural oratorii)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | oratoriu | oratorie | oratorii | oratorii | |||
definite | oratoriul | oratoria | oratoriii | oratoriile | ||||
genitive- dative |
indefinite | oratoriu | oratorii | oratorii | oratorii | |||
definite | oratoriului | oratoriei | oratoriilor | oratoriilor |