From an earlier orbeca, from orb or possibly from a Vulgar Latin root *orbicāre, from Latin orbus.
a orbecăi (third-person singular present orbecăiește, past participle orbecăit) 4th conjugation
infinitive | a orbecăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | orbecăind | ||||||
past participle | orbecăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | orbecăiesc | orbecăiești | orbecăiește | orbecăim | orbecăiți | orbecăiesc | |
imperfect | orbecăiam | orbecăiai | orbecăia | orbecăiam | orbecăiați | orbecăiau | |
simple perfect | orbecăii | orbecăiși | orbecăi | orbecăirăm | orbecăirăți | orbecăiră | |
pluperfect | orbecăisem | orbecăiseși | orbecăise | orbecăiserăm | orbecăiserăți | orbecăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să orbecăiesc | să orbecăiești | să orbecăiască | să orbecăim | să orbecăiți | să orbecăiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | orbecăiește | orbecăiți | |||||
negative | nu orbecăi | nu orbecăiți |