Borrowed from French ordonnancer.
a ordonanța (third-person singular present ordonanțează, past participle ordonanțat) 1st conj.
infinitive | a ordonanța | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | ordonanțând | ||||||
past participle | ordonanțat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | ordonanțez | ordonanțezi | ordonanțează | ordonanțăm | ordonanțați | ordonanțează | |
imperfect | ordonanțam | ordonanțai | ordonanța | ordonanțam | ordonanțați | ordonanțau | |
simple perfect | ordonanțai | ordonanțași | ordonanță | ordonanțarăm | ordonanțarăți | ordonanțară | |
pluperfect | ordonanțasem | ordonanțaseși | ordonanțase | ordonanțaserăm | ordonanțaserăți | ordonanțaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să ordonanțez | să ordonanțezi | să ordonanțeze | să ordonanțăm | să ordonanțați | să ordonanțeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | ordonanțează | ordonanțați | |||||
negative | nu ordonanța | nu ordonanțați |